Caracterizarea personajului Harap-Alb

Caracterizarea lui Harap-Alb

Ion Creanga, ,,unul dintre cei mai buni povestitori ai Europei”, dupa cum afirma Jean Boutière, este un scriitor din curentul realist, apartinand perioadei marilor clasici ai literaturii romane, alturi de Mihai Eminescu, Ioan Slavici si Ion Luca Caragiale. Povestirile scrise de Creanga sunt publicate in revista ,,Convorbiri Literare”, intre anii 1875-1878 iar ,,Povestea lui Harap-Alb” apare la 1 august 1877.

Harap-Alb, personajul principal al basmului, dupa cum putem anticipa inca din titlu, este un personaj caracterizat amplu si complex, din toate punctele de vedere si prin toate mijloacele. El este un personaj masculin, pozitiv si real, fara nicio putere supranaturala, element inedit de atipicitate regasit in basmul cult. Personaj individual, reprezentant al binelui, Harap-Alb este un personaj rotund, care evoulueaza pe parcursul actiunii si duce la bun sfarsit drumul initiatic, element specific textului care este un ,,buildungs roman”.

Harap-Alb este caracterizat atat in mod direct, cat si indirect, prin toate mijloacele, avand conturat un amplu portret moral, care se slefuieste pana in finalul basmului, cand personajul are toate calitatile necesare unui imparat demn de o imparatie asa de intinsa ca cea a unchiului sau.

In primul rand, Harap-Alb este caracterizat in mod direct, de catre narator, de catre celelalte personaje sau prin procedeul de autocaracterizare. La inceput, personajul este cunoscut sub sintagma de ,,fiul craiului” intrucat nu are o identitate definita, urmand ca prin parcurgerea drumului initiatic sa-si gaseasca un nume. Astfel, naratorul ii evidentiaza inca de la inceput lipsa de experienta si naivitatea, prin sintagma ,,boboc in felul sau”. Acest lucru ne este subliniat si prin intermediul autocaracterizarii, fiul craiului marturisind spanului ca ,,din copilaria mea sunt deprins a asculta de tata”.

Portretul moral care rezulta in urma caracterizarii realizate de catre alte personaje este amplu si ne ofera o imagine mai buna asupra fiului de crai, care reprezinta prin scopul pe care il are, motivul mezinului, care alaturi de motivul imparatului fara urmasi, elementul perturbator al basmului, duc la parcurgerea unui drum initiatic, presarat cu probe si obstacole. Batrana care il ajuta sa-si hotarasca si sa-si pregateasca plecarea i se adreseaza cu ,,luminate craisor”, fiind convinsa ca tanarul are un destin stralucit pe care trebuie sa-l implineasca prin munca si lupta. Aceeasi batrana, cunoscuta mai tarziu ca Sfanta Dumineca, reuseste sa evidentieze calitatile morale ale fiului de crai, devenit Harap-Alb dupa ce este pacalit de span, spunandu-i ca doar ,,puterea milosteniei si inima ta cea buna” il ajuta sa depaseasca obstacolele. Tanarul este dojenit de catre aceasta atunci cand incepe a se teme de incercarile la care este supus de catre span, stapanul caruia i-a jurat credinta, Sfanta Dumineca spunandu-i ca este ,,slab de inger, mai fricos decat o femeie”. Acest lucru il ambitioneaza si il incurajeaza, ducandu-l pe calea succesului.

Tot alte personaje ii completeaza calitatile sufletesti, intrucat acesta isi arata milostenia fata de furnici si albine, de care este apreciat, ,,esti asa de bun” si totodata el este recompensat cu ajutorul nepretuit al acestora. Verisoarele sale, fetele imparatului Verde, care ii recunosc calitatile care se potrivesc cu identitatea sa adevarata de fiu de crai, ,,Harap-Alb, sluga lui, are o infatosare mult mai placuta si seamana a fi mult mai omenos”.

Totodata, Harap-Alb este caracterizat si in mod indirect, prin limbajul sau, faptele si comportamentul pe care il are, relatia sa cu celelalte personaje si chiar prin intermediul numelui sau. Astfel, prin felul in care vorbeste, putem realiza faptul ca este un tanar respectuos si educat, adresandu-se batranei prin ,,matusa” si milos in adancul sufletului sau nobil ii spune ,,dela mine putin, de la Dumnezeu mult”. El este un slujitor loial si supus pana la moarte, intrucat jurase pe palos credinta spanului, marturisind umil ,,sunt gata la porunca luminarii voastre”.

Prin comportamentul sau, pe tot parcursul drumului, putem observa o evolutie a sa ca om, ca persoana, avand ca final dobandirea identitatii si implinirea destinului. Fiu iubitor si dornic sa obtina aprecierea tatalui, se supara si se intristeaza cand vede rusinea simtita de tatal sau vazand lasitatea fiilor sai, si se hotaraste sa o obtina chiar si cu pretul vietii, ,,nu m-oi mai intoarce, sa stiu bine ca m-oi intalni si cu moartea in cale”. Chibzuit, el isi planuieste indeaproape calatoria, ascultand sfaturile primite intrucat isi cunostea lipsa de experienta. Spre final insa, din pricina lipsei de experienta ajunge sa calce cuvantul tatalui, tocmindu-l pe span drept sluga. Inocenta specifica varstei sale se arata, acordand prea multa incredere spanului. Prins in capcana, el ramane demn si cinstit, ,,jurand credinta spanului”, juramant ce il respecta intrutotul.

Relatia cu celelalte personaje dezvaluie si ea caracterul nobil al lui Harap-Alb. El este respectuos si supus fata de tatal sau, si spre deosebire de fratii sai, el il roaga pe acesta modest sa-l lase si pe el sa-si incerce norocul. Tanarul o asculta pe Sfanta Dumineca si o respecta datorita experientei si intelepciunii acesteia. Prea increzator in oameni si prea milos, el este inselat, tocmindu-l pe span drept calauza, acesta constituind in final raul necesar, care constituie un lucru esential in cadrul drumului initiatic. Harap-Alb este un prieten bun, tovaras intelegator pentru cele cinci personaje fantastice, Setila, Flamanzila, Ochila, Gerila si Pasari-Lati-Lungila, fiind constient de ajutorul nepretuit ce i se ofera, ,,era tovaras, era partas la toate,(…) prietenos cu fiecare”.

Nu in ultimul rand, caracterizarea prin intermediul numelui ne sugereaza progresul precum si dubla identitate a personajului. Acesta pleaca de la statutul de fiu de crai, sugerat de ,,alb”, ajungand sluga spanului, lucru sugerat de ,,negru”, pentru ca in final sa isi defineasca identitatea de imparat si persoana cu experienta de viata.

Avand in vedere toate mijloacele de caracterizare si calitatile si defectele rezultate, putem considera ca avem conturat un amplu portret moral al unui personaj inedit, un element de atipicitate in basmul cult al lui Creanga. Harap-Alb, eroul basmului, personaj fara puteri supranaturale sau insusiri exceptionale, dobandeste prin trecerea probelor impuse si a obstacolelor numeroase calitati, absolut indispensabile unui imparat.

Dupa cum afirma si Andrei Oisteanu in lucrarea sa intitulata ,,Gradina de dincolo”, ,,drumul lui Harap-Alb nu este un drum fizic, geografic, ci un drum spiritual de perfectionare si purificare, un drum de initiere, un drum catre centru, un drum de la starea de profan catre sacru, de la o margine a pamantului la alta margine”, drum care are ca finalizare crearea unui imparat inzestrat cu toate calitatile necesare.

Burta Simona,

X Uma

About these ads
Publicat în: on octombrie 25, 2009 at 3:13 pm  Scrie un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://ingeniumliteratura.wordpress.com/2009/10/25/caracterizarea-personajului-harap-alb-2/trackback/

Feed RSS pentru acest post.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: