Harap Alb si eu…

Intrebarile pe care fiecare om si le pune ( Cine sunt? De unde vin? Incotro ma duc?) reprezinta acea carte intima, numita jurnal. Eu asociez trecutul, prezentul si viitorul unei persoane cu o carte. O carte “deschisa”, “alba”, care nu exprima idei, ci o atitudine, un mod de raportare la realitate . O multime de intrebari ni se dezvaluie treptat… iar modul in care acestea sunt asezate ne indeamna sa facem o calatorie interioara, in urma careia exista sansa sa ne cunoastem mai bine. Fiecare dintre noi are propriile dorinte, sperante, propriul mod de a privi realitatea.Practic, parcurgand aceste intrebari, fiecare cititor este invitat sa isi scrie propria sa carte.Cu cat ma apropii mai mult de scrierea intregii carti cu atat realizez tot mai clar ca este vorba de o calatorie si o cunoastere ce dureaza pe parcursul unei intregi existente si ceea ce ma face sa zambesc acum este faptul ca niciodata aceasta carte nu va arata la fel. Fiecare moment are povestea lui.

Harap-Alb din mine considera realitatea o joaca, el se raporteaza ludic la aceasta lume. La fiecare pas parcurs apare un „ce-ar fi daca” sugerand diferite optiuni, cai, usi care marcheaza momentele cheie din drumul autocunoasterii. Harap-Alb din mine este in cautarea unei alte dimensiuni. Eu sunt un Harap-Alb foarte nazdravan, caruia nu-i stau bine ochii in cap. Sunt hotarat, tenace, persist in demersurile pe care le initiez. Orice demers pentru mine este o provocare. In privinta mea, punctul de sosire este irelevant, importanta este aventura traita pe parcursul drumului, satisfactia trecerii unei etape si trairea momentelor in acea lume. Cand Harap-Alb din mine se enerveaza si isi da drumul la gura nu mai tace! Acesta este unul din defectele mele cele mai serioase., faptul ca nu-mi pot controla nervii si emotiile. Un alt defect ar fi implicarea in situatii ale caror consecinte nu mi se par relevante, demne de analizat.

Numele meu…. Pe mine ma cheama Anca, insa nu mi se potriveste decat partial. Daca Anca indica favoare,mila, gratie….acestea sunt sentimente pe care adesea le nutresc fata de semenii mei. Sonoritatea numelui, imi place sa cred, trimite la o personalitate integra, o presoana inteligenta. Eu as fi vrut, totusi, daca as fi putut comunica cu ai mei putin inainte de a ma naste , sa le sugerez numele Zoe. Mi se pare un nume care te face sa te gandesti la cineva spontan, creativ si jucaus. Insa am mai gasit si alte nume, putin mai sofisticate dupa parerea mea, dar care releva o parte din personalitatea mea, din ceea ce sunt eu. De exemplu, Casandra sugereaza ceva distins, ales, iar Catalina se refera la zeita greceasca a magiei, la puritate. Prima mea porecla, data de mama, a fost Tonto, Tontonel. Mi se potrivea deoarece numele indica o mogaldeata care vroia sa i se acorde toata atentia, vroia sa comunice, dar mijloacele ii erau limitate. Aceasta mogaldeata incerca sa comunice prin gangurit neinteles, prin ochii negri expresivi si datul din maini sau din picioare.

In fiecare din aceste trepte, Tonto tot un tonto a ramas, tot neinteles. Cand era copil nu se putea exprima verbal, cand este adolescent gandirea este destul de aiurita, nimic nu-i convine, numic nu-l satisface. Cum va fi Tonto cand va fi adult? Cine stie? Poate nici nu va mai fi un tonto, ci va fi simplu: Anca.

De Anca Barbulescu.

Published in: on Octombrie 25, 2009 at 2:27 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://ingeniumliteratura.wordpress.com/2009/10/25/harap-alb-si-eu/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: