Cainele si pisica sunt prieteni(Mendebilul nostru…)

 

Alerg grabit.Sar peste o groapa.Cotesc la dreapta.Pffiu,dom’le dar ce locuri murdare.Aah,voi aici erati?Salut,eu sunt Martin.Asteptati doua minute sa imi trag sufletul ca nu mai pot de atata alergatura…Gata.Acum sa va explic.M-am ratatcit.Nu stiu cum am ajuns in mahalaua asta dezgustatoare.Nu inteleg unde am gresit drumul. E ingrozitor.Priviti si voi.Pe strazile astea domnesc tacerea,misterul si spaima.Incotro te uiti,numai ganguri intunecate,pravalii si carciumiu paradite de talhari,lampase ce te obliga halucinant sa le privesti,cioburi ghinioniste,toate se impletesc intr-un tablou macabru.Atmosfera este prea mahnita chiar si pentru sobolani.Nu stiu cum sa scap de aici.Cunoasteti voi drumul?Cum?Si voi v-ati ratacit?Mmmda,trebe sa fi geniu sa nu te pierzi prin Berlinul asta infiorator de mare.Si acum ce facem?Aici vom cadea prada microbilor si foametei si vom muri in cel mult 24 de ore.Nu glumesc.Chiar asa e

Oopa,cred ca suntem salvati.Prin ceata si praf se aud grabiti niste pasi.Se apropie un domn inalt,bine facut ,cu palton,palarie si baston autentice.Sa ma ascund.Sau mai bine raman totusi sa vad ce fel de om e,poate este bun si ma ajuta sa scap din locurile astea.Prin smogul acesta dens,greu se deslusesc trasaturile fetei barbatului.Numai mustata-i barbara se afirma.Totusi ,mi-am dat cu usurinta seama ca domnul nu e produs de mahala.Nici papucii sai dantuitori nu erau deprinsi cu mersul apasator prin mocirla.

Incep sa topai in drumul sau si sa latru din toate puterile.Sper sa i se faca mila si sa ma ia cu el.Dar ghinion.Barbatul nici nu s-a uitat la mine.Dar eu nu m-am lasat descumpanit.Am inceput a plange,poate poate il impresionez .Nicio sansa.Barbatul isi vede de drumul lui.

Ce ma face eu acum?Sunt singur intr-o lume necunoscuta si primejdioasa.Gata.Stiu.Trebuie sa imi pastrez calmul,sa nu fiu descumpanit,totul se va termina cu mine.Poate si noi,cainii avem noua vieti ca pisicile.Dar,ca tot veni vorba de pisici,aia nu e Mendebila?Oare ea sa fie?

-Ma scuzati,mi se pare ca va cunosc de undeva.Sunteti…

-Heeei,Marineeeeel,cum sa nu ma recunosti?ce te aduce pe aici,papusa?

-Mendebila,cat ma bucur sa te revad.Ce fac aici?M-am ratacit.Imi voi gasi sfarsitul.Nu stiu calea de iesire din labirintul acesta mizer.

-Lasa mai Marinel ca am eu o solutie.Va fi o placere pentru mine sa te salvez.Doar fi atent.Uite am aici o coaja de pepene verde.O impartim in jumatate si o rontaim si cum ai zice “peste” zburam pe strada Kempelengasse.Sti unde e,nu?

-Stiu unde e,dar nu inteleg cum vom zbura.

……

-Mendebila,a fost incredibil.Nu am crezut in vrajitorii pana acum.Trebuie sa ma revansez.Te invit la un restaurant cu specific soricesc.

-Pot sa refuz asa ceva,draga Martin?

Am mers la restaurant si am servit tocanita de soareci cu mamaliga.

…….

Dragii mei,trebuie sa va spun ca eu si Mendebila,cand eram copii,eram ca si dusmani de moarte.Ei bine,uite cat de mult ne schimba timpul.Vreau sa va spun ca dupa acea intamplare ma intalneam cu Mendebila in fiecare saptamana,mergeam la restaurant si ne plimbam prin cartier,iar acum, eu si Mendebila locuim impreuna si ingrijim doi iepurasi.E incredibila Mendebila asta!

Tunea Raluca, IX R