Mendebilul, o lectura dintr-un joc…

Mendebilul

Mircea Cartarescu

Un vis ciudat il facu pe narator sa-si aminteasca de o perioada a tineretii lui, de cand era mic si se juca in jurul bloculului de pe Stefan cel mare,cu alti copii, Vova si Paul Smirnoff, Mimi, Lumpă, Luţă, Dan, Marconi si „frate-su Chinezu”, Marian, Jean, Sandu şi Nicuşor.

Intr-o zi, la etajul 1 de pe scara 3 s-a mutat o mama cu un baietas care, desi fusese invitat de catre ceilalti sa se joace Vrăjitroaca, prefera doar sa se uite.

Concluzia gastii a fost ca baiatul se dadea mare, si, vrand sa il faca sa ia o decizie, il prinsera intr-o zi si il trasera spre reteaua de canalizare, intentionand sa-l faca Vrajitroaca.

Baiatul se impotrivi si pana la urma se lasa la pamant, gemand si plangand, pana veni mama sa si il lua in casa.

Dupa-amiaza, baiatul se urca pe scara de incendiu a fabricii de paine Pionierul, cam pe la 3 sferturi din inaltima sa, iar cand ajunse in varf, printre strigatele oamenilor de la balcoane, se uita la Mimi si ii spuse ca lui nu ii place sa se joace Vrajitroaca, iar ceilalti l-au numit Mendebilul.

Chiar de a doua zi, ceilalti s-au lasat „subjugati de farmecul Mendebilului” si in loc sa se duca in santuri, au stat sa-i asculte povestile care ii fermecau foarte mult.

Isi alesesera un nou loc de joaca, mai retras, unde ascultau povestile Mendebilului si frazele de neinteles, ba chiar au alcatuit si un set de reguli de care cei din gasca trebuiau sa tina cont.

Intr-o zi, un barbat in camasa rosie veni cu o multime de lucruri de vanzare, printre care si un stilou pe o parte a caruia se vedea o fereastra dreptunghiulara ce infatisa, cand tineai stiloul cu penita in sus, o femeie goala, obiect care, insa, nu era nasul lor.

Seara, cand naratorul, impreuna cu Luci, ramasera sa mai vorbeasca despre cele intamplate, il vazura pe Mendebil intrand, spre surprinderea lor, intr-un canal, purtand o masca infioratoare, apoi l-au vazut iesind abia pe la 10 seara.

Dupa vizita acelui negustor cu jucarele, armonia din gasca lor a inceput sa se duca pe apa sambetei, copiii nemaifiind atat de interesati de povestile Mendebilului, care incepuse sa-si neglijeze auditoriul.

Cum vacanta se apropia de sfarsit si naratorului parintii ii cumparasera deja rechizite, mama Mendebilului il invita pe la ei acasa, sa-i spuna cam ce i-au cumparat parintii sai.

Cand Mendebilul a iesit din camera pentru cateva minute, naratorul a tras din biblioteca cateva carti si a descoperit, socat, stiloul cu femeia dezbracata, a spus ca trebuie sa plece si a pornit speriat spre apartamentul sau.

In urmatoarele saptamani, copiii din gasca fusesera de acord ca Mendebilul parca innebunise, se pierdea cand spunea povesti si isi petrecea mai mult timp cu fetele.

In seara de dinaintea zilei care „aveai sa-i aduca definitiv prabusirea”, Mendebilul le spuse lor si Iolandei (o fata de pe la bloc) cea mai frumoasa poveste pe care o auzisera.

A doua si ultima zi, naratorul, impreuna cu Luci si Sandu, se hotarara sa joace un joc vechi numit Exploratorii si intrara in subsol.

Cand ajunsera langa odaita dintre sala cazanelor, care avea un gemulet prin care copiii privira inauntru, inghetara – in camera erau Mendebilul si Iolanda, fata in fata, privindu-se in ochi, dezbracati complet, iar cand fata a ridicat un brat sa-l atinga pe baiat cu varful degetelor, Sandu a fugit inapoi, prin sala cazanelor, urmat de ceilalti si nu se oprira decat la Scara Unu.

Indignati, copiii incepura sa se joace apoi Vrajitroaca de care le fusese atata dor, iar pe la 8 seara aparu si Mendebilul, spre surprinderea celorlalti.

El vru sa le spuna ceva, dar Paul il lovi cu un bulgare de pamant si ceilalti il urmara.

Mendebilul arunca inapoi bulgarii, dar in cele din urma cazu la pamant, zbatandu-se cu o forta inspaimantatoare, gemand si plangand printre spasme, pana ce a venit mama sa sa il ia.

De atunci, ceilalti nu l-au mai vaazut pe Mendebil, dar presupun ca mama sa l-a trimis la bunici sau la vreun Internat, intr-o saptamana copiii au inceput scoala si gasca lor s-a destramat.

Presupunerile noastre,cum ca actiunea se petrece in viitor,in Germania,pe o strada intunecoasa la periferia Nurnbergului s-au dovedit a nu fi adevarate.

De asemenea,personajele create de noi nu se asemenea cu cele din „Mendebilul”,in opare neexistand ingineri casatoriti si fanatici religiosi.Mnedebilul nu este un tanar de 19 ani,student la medicina si indragostit de Ioana.Singurele elemente care concid sunt inteligenta Mendebilului si faptul ca acesta da impresia ca este nebun.

Actiunea conturata de noi nu se aseamana deloc cu cea din creatia lui Mircea Cartarescu.Personajul prinicipal nu inventeaza diverse lucruri si nu tinde spre autocunoastere.Nu exista mai multe planuri narative.

Published in: on Noiembrie 7, 2009 at 2:30 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://ingeniumliteratura.wordpress.com/2009/11/07/mendebilul-o-lectura-dintr-un-joc/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: