Umbre pe zapada

 

Se scamoseaza , cu fiecare zi care trece, panza imaginatiei care l-a invaluit fulminant in ACEA Zi si l-a oblojit pana azi.Ii surpa treptat-treptat orice firav pod spre CEI DE AFARA, mult prea afara sa poata intelege.Ii darama piramida ce l-a cocotat acolo, in cealalta parte de visare, deasupra gandurilor ordinare, de paine, de maine, de toti…E personajul meu ce nu se poate naste…

Se cern zilele ca niciodata, prin sita deasa a genelor aplecate peste colile virgine, incapatanate, testoase mai putin intelepte, carora li s-a urat cu sistemul ciudat de clasificare dupa ani, legi nestiute de altii, personaje sau ce or mai fi fiind. Ma refuza. Il refuza.Si starea asta a lor de leneveala mi se transmite, hartiile nu se vor scrise. De ce sa le maculez cu petele gandurilor mele tuberculos de fosnitoare… |De ce ….

Cand nimicul nu se lasa prins in navod e semn ca nimicul triumfa. Si triumfa ametitor de paralazant asupra camerei mult prea ordonate sa poata naste , ca din haosul universal, lumi posibile.Scame. Nimic altceva decat scame ale unei vointe de a scrie care nu se lasa descusuta, incorsetata, croita in tiparele inguste ale penitei tale.

Ai vrea sa povestesti. Sa povestesti toate astea. CUM a fost, cum nu a fost, doar sa poti spune macar o data cu voce care sa zguduie sufletul creioanelor, patroanele stiloului patat de nestiinta imbacsitoare a stapanului inofensiv in zapaceala lui de fiinta fals bipeda…

Ai vrea sa spui povestea.Si n-ai povestea fiindca nimeni n-a vrut s-o spuna. E povestea unei lumi in farame, plina de glasuri, de reci dusuri de ianuarie fara incalzire centrala, de masuta rotunda, joasa, imbratisand familii care nu se vad, nu se stiu, nu se cheama…

O poveste cu copii deveniti adulti, edulcorati in cele mai intime amaraciuni ale gandurilor lor de falsa victorie a prezentului greu obtinut, prea putin savurat.

O falsa poveste cu falsi oamei care au uitat povestea. Nu se vor putea imbratisa din priviri la masuta aburind de bunatati pana nu se vor stiga pe numele adevarat, numele de fete, de fete fara glas, tipandu-si insa copilaria prea putin deschisa sa accepte viitorul. False realizari, false vise care ar putea misca vreodata vreo coarda…

Se scamoseaza treptat umbrele mele pe zapada de ieri. Lemnul privirii nu mai poate rascoli puful trecutului, caci ingheata, fita de om recent, pe urmele vapaii…Foc stins, incendiu ratat, teama de flacara….Prezent tavalit in zapada calduta a corvozii cotidiene, blanda in automatismele ei, unde iti sunt umbrele pe zapezile in flacari?

Published in: on Noiembrie 7, 2009 at 2:24 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://ingeniumliteratura.wordpress.com/2009/11/07/umbre-pe-zapada/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: