CARACTERIZAREA LUI HARAP-ALB

 

 

Basmul, Povestea lui Harap-Alb, este scris de Ion Creanga, autor reprezentativ al literaturii romane. Ion Creanga apartine epocii Marilor Clasici, curentului literar Realismul, a mai  scris Mos Ion Roata si Unirea, Danila Prepeleac etc. Basmul este o specie a genului epic unde personajele pozitive sunt inzestrate intodeauna cu calitati, iar cele negative exclusiv cu defecte. Caracterizarea este facuta in doua feluri, directa si indirecta. Ceea directa se evidentiaza prin caracterizare facuta de narator, caracterizare facuta de alte personaje si autocaracterizare, iar caracterizarea indirecta se elucideaza prin fapte, comportament, nume sau limbaj.

Protagonistul basmului este mezinul craiului, devenind pe parcurs Harap-Alb. Caracterizarea indirecta isi ridica cortina cu semnificatia numelui care reiese din scena in care spanul il pacaleste si amageste pe fiul craiului sa intre in fantana .“Fiul craiului, boboc in felul lui la trebi de aiste, se potriveste spanului si se baga in fantana, fara sa-I trasneasca prin minte ce i se poate intampla.” Naiv, neinitiat si excesiv de credul, fiul craiului isi schimba statutul de nepot al Imparatului Verd, in acela de sluga a spanului “D-acum inainte, sa stii ca te cheama Harap-Alb, aista-I numele tau si altul nu.” Numele lui are senusul de negru alb, semnificand intr-un anumit mod totul, si raul si binele. “Harap” inseamna “negru, rob”, iar “alb” semnifica puritate. Neluarea in considerare a restrictiei, ce venea din experienta de viata a tatalui sau, este momentul in care se creioneaza asupra flacaului un lant de intamplari neplacute, periculoase care-l pun adeseori viata in primejdie “… tata mi-a dat in grija cand am pornit de acasa, ca sa ma feresc de omul Ros, iara mai ales de cel span, cat oi putea; sa n-am deaface cu dansii nici in clin, nici in maneca; si daca n-ai fi span, bucuros te-as tocmi. (…) Din copilaria mea sunt deprins a asculta de tata si tocmindu-te pe tine, parca-mi vine nu stiu cum.”

Caracterizarea indirecta il mai reprezinta pe Harap-Alb prin comportament. Din faptele acestuia reiese ca este un om cinstit, deoarece Harap-Alb nu il tradeaza niciodata pe tiranul span. De exemplu atunci cand se intoarce spre imparatie cu pielea si capul cerbului fabulos si cu piatra cea mare din capului cerbului ce stralucea atat de tare, incat multi criai si imparati il rugara sa ii “deie banet cat cere el, altul sa-I deie fata si jumatate din imparatie, altul sa-I deie fata si imparatia intreaga”, dar Harap-Alb si-a urmat calea fara sa clipeasca, ducand bogatia intreaga spanului.

Probele la care il supune spanul sunt menite a-l depinde pe flacau de greutatile vietii, fiind pregatit pentru viitor, cand va trebui sa isi conduca propria imparatie, propria familie. Ca si in viata reala, flacaul este ajutat de cel mai bun prieten al sau, calul si de Sfanta Duminica, cea care ii daduse primele sfaturi in evolutia maturizarii sale.

O experienta determinata pentru maturizarea lui o constituie intalnirea cu omul Ros, care este un alt pericol de care ar fi trebuit sa se fereasca, asa cum il sfatuise tatal sau. Calatoria spre curtea imparatului Ros este un necontenit prilej de initiere a flacalui, deprinzand acum invatatura ca orice om, cat de neinsemnat poate fi de folos, tanarul deprinzand experienta mai ales in cunoasterea specii umane. Harap-Alb are capacitatea de a-si face prieteni adevarati, loiali, care sa-l ajute in orice imprejurare dificila a vietii sale, acestia folosindu-si tocmai trasaturile dominante, devenite la nevoie adevarate perle “tot omul are un dar si un amar. Unde prisoseste darul, nu se mai baga in seama amarul.”

In concluzie, Harap-Alb parcurge o perioada a formarii personalitatii. Desi inzestrat cu impecabile calitati, dar si cu slabiciuni omenesti, momentele de tristete si disperare il duc la implinirea lui ca om. Andrei Oisteanu spune ca “Drumul lui Harap-Alb nu este un drum fizic, geografic, ci un drum spiritual de perfectionare si purificare, un drum de initiere, un drum catre centru, un drum de la starea de profan catre sacru/sfant ‘de la o margine la o alta margine a pamantului’ “.1

 

1. Gradina de dincolo – Comentarii mitologice din basmul lui Harap-Alb, editura Dacia, Cluj Napoca 1980, pagina 12.

 

Published in: on Noiembrie 10, 2009 at 7:17 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://ingeniumliteratura.wordpress.com/2009/11/10/caracterizarea-lui-harap-alb-2/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: