MIRCEA ELIADE

Biografie

1907 Mircea Eliade s-a nãscut pe data de 9 martie în Bucuresti România, ca al doilea fiu al cãpitanului Gheorghe Eliade si al Ioanei Eliade. Initial numele tatãlui sãu a fost Ieremia, si era originar din Tecuci.

1914 Se mutã la Bucuresti, unde urmeazã scoala din strada Mântuleasa.

1917 Este admis la liceul Spiru Haret. 1921 Pe 12 mai, Mircea Eliade debuteazã cu Inamicul viermelui de mãtase. A fost semnat Eliade Gh. Mircea.

1923 Învatã italiana pentru a putea citi Papini în original si engleza pentru a-l diti pe Frazer. Începe sã învete ebraica si persana.

1925 Eliade este student la filosofie la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti.

1927 Prima lui vizitã în Italia. Îl viziteazã pe Papini, care l-a influentat în tinerete.

1928 În octombrie el absolvã Universitatea din Bucuresti cu o lucrare despre Campanella.

1928 Pe 20 noiembrie pleacã în India.

1928 Între 25 noiembrie – 5 decembrie cãlãtoreste în Egipt. Pe 26 decembrie el ajunge la Calcutta.

1930 Din ianuarie pânã în septembrie trãieste în Calcutta unde o întâlneste pe Maitreyi.

1931 Decembrie, Eliade pãrãseste India si se întoarce la Bucuresti..

1933 Mircea Eliade îsi ia doctoratul cu lucrarea Istorie comparatã a tehnicilor Yoga.

1936 Între iulie si august Eliade cãlãtoreste la Londra, Oxford, Berlin

1940 Pleacã la Londra ca si atasat cultural.

1941 Din 10 februarie si pânã în si pânã în 1944 este consilier la ambasada din Lisabona.

1945 16 septembrie, se mutã la Paris cu fiica lui, Giza.

1948 Îsi începe colaborarea la revista Critique, sub comanda lui Georges Bataille.

1949 15 iulie Mircea Eliade face o cãlãtorie în Italia, unde scrie 300 de pagini din romanul Noaptea de Sânziene.

1950 Participã la Congresul International de Isorie a Religiilor din Amsterdam.

1952 În mai pleacã în Italia din nou.

1956 Pe 1 Octombrie pleacã la Chicago.

1957 Eliade se mutã la Chicago ca profesor de istorie a religiilor la Universitatea din Chicago..

1960 În septembrie Mircea Eliade ia parte la Congresul de istorie a religiilor la Marburg

1964 Primeste titlul de Sewele L. Avery Distinguished Service Professor

.

1966 Pe 11 mai devine membru al Academiei Americane de arte si stiinte.

1970 August – septembrie viziteazã Suedia si Norvegia si participã la Congresul de istorie a religiilor.

1977 Mircea Eliade primeste premiul Bordin al Academiei Franceze.

1985 Devine Doctor Honoris Causa al Universitãtii din Washington.

1986 Pe 22 aprilie, la ora 9 am, Mircea Eliade moare si este incinerat a doua zi la Capela Rockfeller din Hyde Park.

Opere

Proza Opera stiintificã

1925 Romanul adolescentului miop 1936 Yoga. Essai sur les origines de la mistique

indienne

1930 Isabel si apele diavolului 1942 Mitul reintegrãrii

1933 Maitreyi

1934 Lumina ce se stinge 1949 Tratat de istoria religiilor

1934 Întoarcerea din rai

1935 Santier

1935 Huliganii, I-II 1949 Mitul eternei reîntoarceri

1936 Domnisoara Christina 1956 Sacru si profan

1937 Sarpele 1963 Aspecte ale mitului

1939 Nuntã în cer 1970 De la Zalmoxis la Genghis-Han

1940 Secretul doctorului Honigberger

1955 Noaptea de Sânziene

1963 Nuvele 1976 Istoria credintelor si ideilor religioase

1969 Pe strada Mântuleasa

1978 În curte la Dionis

1980 Nouãsprezece trandafiri

1980 Memorii

Pareri critice

Unul dintre cei mai mari scriitori români, Mircea Eliade a fost si o personalitate a culturii. Opera sa, scrisã de-a lungul a sase decenii, cuprinde nuvele, romane, piese de teatru, lucrãri de indianistcã, literaturã memorialisticã, mitologie, folclor, etnografie, sociologie, antropologie, studii de istorie a religiilor. În ciuda marii diversitãti, aproape întrega operã a lui Eliade este bazatã pe teoria camuflãrii sacrului în profan. De asemenea, multe din operele sale sunt legate de problematica Timpului, Mirceea Eliade fiind obsedat de cãutarea unei solutii de evadare din Timp.

„Orice se întâmplã în viatã, poate constitui un roman. Si în viatã nu se întâmplã numai amoruri, cãsãtorii sau adultere; se întâmplã si ratãri, entuziasme, filosofii, morti sufletesti, aventuri fantastice Orice e viu se poate transforma în epic. Orice a fost trãit, sau ar putea fi trãit.”

Mircea Eliade

„Asemenea lui Camil Petrescu, Mircea Eliade nu mai crede în supersitia scrisului frumos. Dacã înainte literatura a fost echivalatã cu stilul, autorul Noptii de Sânziene nu e preocupat de imperfectiunile de ordin lexical, ci îl fascineazã omul din scriitor. Eliade scrie niste romane cerebrale ale cãror personaje trãiesc niste experiente decisive. Prozatorul este torturat de întrebãri, de unde numeroasele paranteze si ezitãri, care reflectã deplina lui sinceritate. Rãspunsurile conteazã mai putin decât interogatiile, deoarece orice concluzie înseamnã ceva finit, osificat, si nu mai exprimã dilemele unei cunoasteri de sine ce doreste sã coboare pânã la rãdãcinile fiintei. Câtã autenticitate, atâta originalitate, am putea spune despre aceastã literaturã existentialistã în care se face elogiul faptei, similarã cu creatia.”

Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului românesc interbelic. Libra, Bucuresti, 1998

„Mircea Eliade este cea mai integralã (si servilã) întrupare a gidismului în literatura noastrã. Dupã André Gide, sensul artei fiind cunoasterea (întelege instruirea de esente pe cale mitologicã), un artist e cu atât mai adânc cu cât trãieste mai intens, cu cât pune mai multe ‘probleme’, care însã nu sunt propozitii inteligibile, ci ‘trãiri’, ‘experiente’. Si cum eticul e aspectul fundamental al destinului uman, problema trebuie pusã ca experientã moralã.”

George Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent. Minerva, Bucuresti, 1982

„Mircea Eliade, trãind mai mult decât altii în preajma miturilor mari, considerã cã literatura nu mai poate renaste decât asumându-le. Sentimentul lui mai adânc este cã literatura modernã s-a golit de sensuri, a pierdut dimensiunea spiritului. Solutia este întoarcerea la mituri, dar nu printr-o literaturã despre mituri, abstrasã de viata comunã. A identifica prezenta transcendentului în experienta umana este sarcina cea dintâi a creatorului modern. Si, încã o datã, sub altã formã: prozatorul sã observe camuflajul misterelor în evenimentele realitãtii imediate. […]

O posibilitate de renastere printr-o mitologie nouã oferã literatura fantasticã. Mircea Eliade noteazã de mai multe ori aceastã idee, dând si cateva surse ale fantasticului modern. O nuantã trebuie retinutã: fantasticul este o experientã într-o realitate vãzutã istoric. Nu o evaziune în atemporal, ci o implicare totalã în istorie. Viata este o sumã de mituri, arhetipuri ce nu se vãd.”

Eugen Simion, Sfidarea retoricii. Cartea Româneascã, Bucuresti, 1985

Avramescu Nicoleta

Published in: on Noiembrie 10, 2009 at 7:59 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://ingeniumliteratura.wordpress.com/2009/11/10/mircea-eliade/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: