NUVELA PSIHOLOGICA

 

IN VREME DE RAZBOI

de ION LUCA CARAGIALE

 

 

Supranumit de Garabet Ibraileanu ,,cel mai mare creator de viata din intreaga noastra literatura”, I.L.Caragiale este un scriitor clasic prin capacitatea sa de a construi caractere. prin limpezimea si claritatea expresiei, prin concizia stilului. In acelasi timp, el este un reprezentant de seama al curentului literar realism, iar opera sa se constituie ca un dosar de existente care “fac concurenta starii civile”. I.L.Caragiale este unul din intemeietorii nuvelei realist-psihologice in literatura romana. Universul comic din piesele de teatru este inlocuit in nuvele ( O faclie de Paste, In vreme de razboi, Pacat, Doua loturi) cu prezentarea dimensiunii tragice a existentei umane.

Nuvela ,,In vreme de razboi” a aparut in 1898 si este o creatie realista cu adanci ecouri naturaliste, construita pe tema obsesiei, a dramei psihologice de natura patologica.

In sens propriu, titlul se refera la inrolarea preotului Iancu din Podeni, un gest disperat, sugerat de fratele sau, hangiul Stavrache, comis pentru a scapa de amenintarile trecutului sau. In sens figurat insa, se refera la un razboi al constiintei datorat obsesiei reintoarcerii fratelui pierdut, nuvela, pe care autorul o subintituleaza schita, prezinta sondarea psihologiei unei ,,fiinte anxioase, strivita in cele din urma de alienare, rezultata dintr-o evoultie tragica de tip apasator”, dupa cum afirma si Serban Cioculescu.

Nuvela are o compozitie clasica; cele trei capitole urmarind cresterea obsesiei lui Stavrache si transformarea ei in nebunie. Primul capitol constituie expozitiunea si precizeaza datele esentiale despre cele doua personaje aflate in relatie de rudenie, Stavrache, negustor si proprietarul unei pravalii si al unui han, si preotul Iancu Georgescu, conducator al unei bande de talhari. Intrucat membrii bandei sale fusesera prinsi, Iancu se teme ca va fi tradat si accepta propunerea fratelui sau de a pleca pe front cu niste soldati, care poposisera la han intamplator. Averea acestuia urma sa intre astfel in posesia hangiului pana la intoarcerea proprietarului de drept.

Ulterior, Stavrache primeste o scrisoare prin intermediul careia este anuntat de moartea fratelui sau. Prima reactie a sa este una obisnuita pentru astfel de situatii, hangiul plange insa urmatoarea reactie ii tradeaza dorinta lui puternica de inavutire, merge la avocat pentru a se asigura ca averea ii ramane lui. Constatarea ironica facuta de acesta, anume ca doar Iancu insusi ar putea sa-l deposedeze de mostenire, il pune pe ganduri pe Stavrache. Intriga nuvelei o constituie astfel gandul care incepe sa-l chinuie pe acesta in legatura cu intoarcerea fratelui sau.

In capitolul al doilea, in care se prezinta desfasurarea actiunii, naratorul insista asupra trecerii de la realitate la vis, pana la confuzia dintre cele doua planuri. Actiunea creste gradat in tensiune, urmarind obsesiile hangiului, cosmarurile pe care le traieste, terorizat de imaginea fratelui, de presupusa replica a lui, care devine un laitmotiv: ,,Gandeai c-am murit, neica?”.

Dupa cinci ani de la terminarea razboiului, singurul care petrurba existenta hangiului este parintele Iancu. Obsesia sa creste continuu, culminand cu aparitia preotului imbracat in haina vargata de ocnas, Stavrache apeland la bautura si la rugaciuni pentru a gasi momente de liniste.

Tot noaptea, ca si intaia data, Iancu apare din nou in planul visului, natura fiind si ea una propice aparitiei: ,,Afara ploua maruntel, ploaie rece de toamna(…) boabele de apa prelingandu-se de pe stresini si picand in clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit”. Fostul preot e imbracat in uniforma de capitan, iar Stavrache, nemaifacand fata tensiunii se repede sa-l stranga de gat: ,,degetele ii patrund in muschii grumazului, sfaramand incheietura cerbicii”. Capitanul pleaca insa insoti de ,,un ras zgomotos”. A doua zi, hangiul merge la preot penru a cere o sfintire a casei sale.

Capitolul al treilea concentreaza punctul culminant si deznodamantul nuvelei. Prezentarea unei naturi ostile amplifica obsesia hangiului, care atinge in aceasta parte punctul maxim: ,,Era o zloata nemaipomenita: ploaie, zapada, mazarica si vant vrasmas”.

O fetita vine la pravalia lui Stavrache pentru a cumpara gaz si rachiu. Cand aceasta incearca sa fure un covrig, el ii aplica o corectie mult prea dura, dovedindu-si astfel avaritia. Dupa plecarea ei, la han sosesc doi drumeti dintre care unul este chiar Iancu Georgescu. Acesta ii spune ca are nevoie de bani intrucat delapidase fondurile regimentului, desi acesta avea o avere considerabila. Prezenta fratelui declanseaza nebunia hangiului mai ales ca acesta repeta replicile care ii apareau in vis.

Sravrache se repede la fratele sau, iar inclestarea dintre cei doi se incheie atunci cand hangiul este tintuit la podea de fratele sau si celalalt drumet. El ,,ii scuipa si radea cu hohot” si ,,incepu sa cante popeste”. Iancu il priveste indelung, afirmand: ,,N-am noroc!”.

Dupa cum afirma si Tudor Vianu, ,, Ideile si sentimentele oamenilor nu ne apar din perspectiva scriitorului, ci din cea a eroilor. Nu ascultam pe autor vorbindu-ne, ci vedem oarecum personajele gandind si simtind”, putem spune ca aceasta nuvela este geniala, implica un cititor foarte activ, finalul fiind unul de o ingeniozitate excelenta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Burta Simona

 

Published in: on Noiembrie 10, 2009 at 8:13 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://ingeniumliteratura.wordpress.com/2009/11/10/nuvela-psihologica/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: