Ce poti face cand esti racit?

Crivatul din miaza-noapte vajae prin vijelie,

Spulberand zapada-n ceruri de pe deal, de pe campie,

Valuri albe trec in zare, se aseaza-n lung troian

Ca nisipurile dese din pustiul african.

Viscolul framanta lumea! … Lupii suri ies dupa prada,

Alergand, urland in urma-i prin potopul de zapada.

Turmele tremura; corbii sbor vartej, rapiti de vant

Si rachitele se-ndoae lovindu-se de pamant.

Sbieret, raget, tipat, vaet, mii de glasuri spaimantate

Se ridica de prin codri, de pe dealuri, de prin sate,

Si-ndeparte se aude un nechez rasunator …

Noaptea cade, lupii urla … Vai de cal si calator!

Fericit acel ce noaptea ratacit in viscolire

Sta, aude-n camp latrare si zareste cu uimire

O casuta dragalasa cu ferestrele lucind,

Unde dulcea ospatie il intampina zambind!

Poezia „Viscolul” de Vasile Alecsandri este o opera lirica in versuri. Pentru mine, Vasile Alecsandri este cel mai important romantic pasoptist al secolului XIX. A fost contemporan cu Andrei Muresanu, Grigore Alexandrescu, Mihai Eminescu, George Cosbuc. Marcile genului liric sunt: prezenta eului liric, sentimentele acestuia, figurile de stil, imaginile artistice, elementele de versificatie si rolul acestora.

„Viscolul” este un pastel. Specific pastelului, in poezie, eul liric isi exprima in mod direct gandurile, emotiile si surprinderea unui tablou de natura in care elementele cosmice se imbina cu cele terestre. In poezie predomina fenomenele naturii( crivatul, viscolul). Eul liric este obiectiv. Toate verbele si pronumele sunt la persoana a III-a( ” se aseaja”, „vajaie”). Poetul traieste sentimentele de uimire, melancolie, admiratie care sunt provocate de catre misterele din natura. Astfel, sentimentele eului apar indirect. Eul liric are rolul de ratacitor prin timpuri si vremi in acest pastel.

In poezie sunt prezente numeroase figuri de stil si imagini artistice care sublineaza misterele noptii si ale naturii dezlantuite, cat si uimirea poetului(datorita punctelor de suspensie, a verbului ” framanta” la imperativ, a interjectiei „vai” si a propozitiei exclamative). In „Viscolul” sunt prezente enumeratiile(„de pe deal, de pe campie”; ” sbieret, raget, tipat,vaet, mii de glasuri spaimantate”), epitetele(„valuri albe”; „lupii suri”), metaforele(„potopul de zapada”; „nechez rasunator”), comparatia(„valuri albe trec in zare se aseaza-n lung troian ca nisipurile dese din pustiul african”), aliteratia(„vajaie prin vijelie”), imagini vizuale(„crivatul spulbera zapada-n ceruri”; „viscolul framanta lumea”), imaginea auditiva(„si-ndeparte se aude un nechez rasunator”).

Atmosfera este agitata, nesigura, aceasta dand impresia de neputinta. Acest lucru a rezultat din verbele la gerunziu: „alergand”, „urland”, „tremurand” , a punctelor de suspensie care sublineaza frica poetului, dar si a intonatiilor puternice cauzate tot din frica, nedumerire, neasteptare, uimire ale acestuia (propozitiile exclamative subliniind aceste lucruri). Daca in ultima strofa atmosfera se linisteste(aparand si verbul la gerunziu „zambind”) ,in primele trei strofe se vorbeste doar despre puterile fenomenelor ale naturii( ceata, crivatul, viscolul). Aceste lucruri le cauzeaza fiintelor frica, li se scad puterile, insa speranta ramane ultima, caci la sfarsit se ajunge la un adapost. Acest adapost il pot asimila caldura atunci cad stai sub aripile unei lebede sau in bratele mamei.

Pastelul este structurat pe patru strofe a cate patru versuri fiecare. Masura versului este de 15-16 silabe. Ritmul este trohaic, iar rima este imperecheata.

Dupa parerea mea, poezia impresioneaza prin secretele din natura, mai ales cele nocturne. Aceste mistere sublineaza sentimentele de uimire, admiratie ale poetului fata de puterea si maiestria naturii. Poezia surprinde prin armonia dintre elementele cosmice si cele terestre care se imbina si creeaza un univers obscur.

P.S.: Cred, totusi, ca am exagerat putin cu ultima fraza din pen-ultimul paragraf. Am vrut sa punctez care sunt dupa parerea mea cele mai elegante, unice, de necomparat, splendide fiinte(mama si lebada). O fiinta o gasesti in natura, iar alta in casa (culcusul) unde esti in siguranta la caldurica. Anca Barbulescu, X R.

Published in: on Noiembrie 22, 2009 at 11:45 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://ingeniumliteratura.wordpress.com/2009/11/22/162/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: