Evolutia prozei in literatura noastra

Criticul, Vladimir Streinu, constată că literatura noastră se găseşte pe calea maturizării după afirmarea ca romancier a lui Liviu Rebreanu. Curând, are loc o “lirizare a epicii”, o “lirizare a ideilor”, specifice “romanului analitic sau subiectiv”, în perioada interbelică acesta fiind considerat superior celui epic.

Proza este un mod de exprimare în scris, care nu este supusa regulilor de versificaţie. Proza narativa cuprinde proza romantica, proza realista si proza fantastica. Proza are ca specii narative basmul, schita, romanul, nuvela si povestirea. Basmul este de doua feluri, basm cult si basm popular; nuvela fiind si ea alcatuita din nuvela istorica, fantastica si psihologica; iar romanul este format din Roman tradiţional, Roman modern, Roman obiectiv, Roman subiectiv, Romanul de până la al doilea război mondial si Romanul de după al doilea război mondial.

In secolul al XIX-lea, sub influenta culturii europene mai ales franciza in prima jumatate, se poate vorbi de proza literara in adevarata acceptie a termenului. Acum apar si principalele specii, mai intai cele de dimensiuni mici, pentru ca in a doua jumatate a secolului sa apara romanul.

Secolul al XX-lea este, fara indoiala, al romanului. Tonul il va da Liviu Rebreanu cu ,,Ion”, urmat de Mircea Eliade, romanul ,,Maitreyi”.

Basmul diferă de restul scrierilor fantastice, precum nuvela, prin aceea că prezintă evenimente şi personaje ce posedă caracteristici supranaturale, fără a pretinde că acestea sunt reale sau seamănă cu realitatea, miraculosul din basme purtând, astfel, numele de fabulos şi reprezentând, de fapt, un fantastic convenţional, previzibil, ce vine în contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfăşurarea epică şi fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite şi se manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a ei.

O opera care apartine speciei basmului este “Povestea lui Harap-Alb” scrisa de Ion Creanga, autor reprezentativ al literaturii romane; care apartine curentului literar clasicismul si epocii Marilor Clasici. George Calinescu spune despre Creanga: “Creangă este o expresie monumentală a naturii în ipostaza ei istorică ce se numeşte poporul român sau, mai simplu, este poporul român însuşi, surprins într-un moment de genială expansiune…”

Povestea lui Harap-Alb are in linii mari urmatorul subiect: Verde-Imparat ii cere fratelui sau sa ii trimita cel mai vrednic dintre nepoti pentru a il lasa urmas dupa ce n-o mai fi. Craiul, tatal feciorilor, ii supune unei probe a curajului , la care nu rezista decit mezinul. Acesta, povatuit de Sfinta Duminica, pe care o milostivise, ii alege un cal nazdravan, care in aparenta este o mirtoaga, si pleaca la drum nu inainte de a asculta sfaturile tatalui sau. In ciuda povetelor este pacalit de Spin, care il face rob. Ajunsi la casa lui Verde-Imparat, Spinul se da drept nepotul mostenitor si din orgoliu nemasurat il supune pe adevaratul nepot unor incercari deosebite, poruncindu-i, pe rind, sa aduca „salatile” din gradina ursului, pietrele nestemate din gradina cerbului si pe fata imparatului Ros. Ajutat de felurite personaje, povatuit de cal, insotit de niste simpatici monstri; Harap-Alb se descurca de minune in toate imprejurarile. in final impostorul este demascat si pedepsit si, eroul este rasplatit primind binecuvintarea imparatului Verde, imparatia si pe fiica imparatului Ros.

Viziunea narativa fiind aceea de narator omniscient, unde naratiunea la persoana a III-a imbina supranaturalul cu realul. Actiunea are la baza conflictul dintre forfele binelui si ale raului, iar deznodamantul consta intotdeauna in triumful valorilor pozitive asupra celor negative.

Povestirea este o specie a genului epic, în proză, în care se relatează fapte din punctul de vedere al unui narator, care este martor sau participant la evenimentul povestit. Povestirea este de mică întindere, relatează un singur fapt, are personaje puţine, iar interesul cititorului se concentrează asupra situaţiei narate.

O opera studiata la clasa este “In mijlocul lupilor” scrisa de Vasile Voiculescu. Actiunea se desfasoara pe doua planuri. Cadrul initial este reprezentat de un apartament din Bucuresti, in care se desfasoara o discutie referitoare la vanatoarea din paleolitic in comparatie cu vanatoarea din epoca moderna. Vanatoarea de demult este considerata de participantii la discutie ca fiind magica, constituind un ritual sacru. Este privita ca „arta suprema, stiinta si magie totodata”. Asadar cadrul initial propune o tema, o discutie pe care unul dintre personaje, un magistrat, o va continua, dezvolta prin evocarea unei intamplari traita de el.

Accentul este pus pe trasaturile personajului si pe evolutia acestuia. Actiunea poate fii impartita pe momente ale subiectului, perspectiva narativa se caracterizeaza de obicei prin naratiune la persoana a III-a, naratorul find omniscient si omniprezent.

Nuvela se referă la o lucrare de ficţiune care este de obicei scrisă în proză, în mod obişnuit sub formă de naraţiune. Termenul de nuvelă vine din franţuzescul nouvelle şi înseamnă noutate, nuvelă. Nuvela este specia genului epic în proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, în funcţie de contribuţia lor la desfăşurarea acţiunii. Nuvela prezintă fapte într-un singur conflict, cu o intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decât pe acţiune.

Opera studiata la clasa este “Moara cu noroc” scrisa de Ioan Slavici, autor reprezentativ al literaturii romane, apartinand curentului literar realism , si al epocii Marilor Clasici.

In Moara cu noroc, accentul este pus pe trasaturile personajului si pe evolutia acestuia. Actiunea poate fii impartita pe momente ale subiectului, perspectiva narativa se caracterizeaza de obicei prin naratiune la persoana a III-a, naratorul find omniscient si omniprezent. Opera lui Ioan Slavici are un profound caracter popular, atat prin tematica, prin conceptia morala, cat si prin dragostea lui pentru sufletul omenesc.

Acţiunea se desfăşoară pe parcursul unui an, între două repere temporale cu valoare religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Paşte, iar în final, apa şi focul purifică locul. Alcătuită din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, cu deschideri bogate. Nuvela debutează cu un precept moral izvorât din înţelepciunea bătrânească rostit de mama-soacră, ce are în nuvelă rolul corului din tragedia antică greacă: „- Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit”. Bătrâna este adepta păstrării tradiţiei, în timp ce Ghiţă, capul familiei, doreşte schimbarea, bunăstarea materială. Cizmar sărac, dar onest, harnic şi muncitor, Ghiţă ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, pentru a câştiga rapid bani. Iniţial, cârciumarul nu este un om slab, ci dimpotrivă, îşi asumă responsabilitatea destinului celorlalţi.

Romanul este specia genului epic, în proza, de mare întindere, cu o actiune complexa ce se poate desfasura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a caror personalitate este bine individualizata si al caror destin este determinat de trasaturile de caracter si întâmplarile ce constituie subiectul operei. Specia literara apare odata cu burghezia iar primele romane se adresau mai curand unui public feminin. Romanul poate fi istoria unui accident, unui incident, poate fi o lume, o lume fictiva, detaliata pana la ultima resursa posibila de imaginatie a scriitorului respectiv. Este cea mai adânca forma de scriitura ce exista.

Romanul studiat la clasa se intituleaza “Ion” si este scris de Liviu Rebreanu, autor roman, care este inclus in curentul literar realism si in epoca Marilor Clasici.

Subiectul romanului este împărţit în două volume: Glasul pământului şi Glasul iubirii, ne transpune în lumea satului ardelean de la sfârşitul secolului trecut şi începutul secolului nostru. Avem în faţă o frescă vastă, cuprinzând, pe lângă viaţa ţărănimii, şi pe cea a intelectualităţii satelor, cu unele reflexe din pulsaţia naţională a Transilvaniei. Firul principal al acţiunii se ţese în jurul eroului scrierii, flăcăul chipeş, voinic, inteligent şi vrednic, dar sărac, Ion al Glanetaşului, care, din setea de a se îmbogăţi, îşi sacrifică iubirea pentru Florica, o fată frumoasă, însă săracă, asemenea lui, şi se căsătoreşte cu Ana, fată urâţică şi prizărită, fiica unui bogătaş al satului, Vasile Baciu, care a consimţit să i-o dea de soţie, numai după ce a aflat că Ion o sedusese şi că, în consecinţă, gândul lui de a o mărita cu George Bulbuc, cel mai bogat flăcău din sat, nu se mai poate împlini. Aceasta este acţiunea primului volum.

Viziunea narativă este subiectivă, a naratorului implicat afectiv în evenimentele prezentate. Naratorul joacă şi rolul unui personaj, iar faptele nu sunt prezentate cronologic, ci într-o ordine personală dictată de propria conştiinţă. Naratorul comunică la persoana I şi se concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar, din acest motiv, lumea prezentată se înfăţişează cititorului dintr-un singur unghi. Această perspectivă e specifică prozei psihologice şi memorialistice.

Paralela dintre basm, povestire, nuvela si roman este aceea ca toate au evoluat; apartin genului epic, unde autorul isi exprima gandurile, ideile, sentimentele in mod indirect, prin intermediul personajelor si al actiunii. Toate sunt dezvoltate insa diferit. Basmul avand o structura mai bine conturata, unde stilul ramane acelasi. Povestirea evolueaza in complexitate si structura. Nuvela creioneaza in exprimare directa a naratorului, unde structura este retusata de cateva schimbari.Romanul este mult mai amplu decat celelalte specii ale prozei cu o ampla sursa de inspiratie.

Toate sunt diferite in modul lor datorita autorului.

In concluzie pot spune ca proza se defineste in general prin opozitie cu poezia si poate fi recunoscuta prin absenta limbajului poetic, ceea ce are drept consecinta exprimarea ideilor in forma normala. Ea este o modalitate de expresie caracteristica mai ales pentru basm, legenda, povestire, nuvela si roman.

Roxana Popa, clasa a X-a Uman. 2010.

Published in: on Martie 1, 2010 at 1:10 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://ingeniumliteratura.wordpress.com/2010/03/01/evolutia-prozei-in-literatura-noastra/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: