Evolutia prozei

Proza se defineste in general prin opozitie cu poezia si poate fi recunoscuta pin absenta structurilor prozodice si a limbajului poetic, ceea ce are drept consecinta exprimarea ideilor in forma obisnuita a vorbirii curente. Ea este o modalitate de expresie caracteristica in special pentru basm, povestire, nuvela, dar si roman. Proza romaneasca a cunoscut o dezvoltare deosebita, mai ales in ceea ce priveste autorii romani, un reprezentant de seama fiind chiar Ion Creanga. Recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor sale, Ion Creanga este considerat a fi unul dintre marii clasici ai literaturii romane, mai ales datorita operei sale autobiografice, “Amintiri din copilarie”. Un alt reprezentat important in literatura romana este Ion Luca Caragiale, despre care Al. Calinescu afirma ca “opera lui Caragiale reprezinta o mare tentatie pentru comentatorul dornic sa-i puna in valoare bogatia si diversitatea; dar totodata el trebuie sa respecte adevarul textului si sa opteze doar pentru cateva din directiile posibile ale lecturii. Actul critic trebuie sa realizeze echilibrul dintre libertatea interpretarii si constrangerea pe care o exercita textul; astfel critical va si asemenea contelui din anecdota povestita de Caragiale insusi”. De asemenea, anii interbelici se caracterizeaza in proza literaturii romane printr-o remarcabila dezvoltare a romanului, care in scurt timp atinge nivelul valoric European. Romanul romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe.

Ion Creanga a fost un mare scriitor roman ce face parte din Epoca Marilor Clasici, care a creat un basm cult deosebit, ce apartine curentului literar Realism, acesta fiind intitulat “Povestea lui Harap Alb”. Basmul este una din speciile genului epic in proza sau in versuri, de intindere medie, care are in centru un conflict moral dintre bine si rau, din care binele iese intotdeauna invingator. Basmul ilustreaza o alta lume decat cea reala, personajele fiind fabuloase, cu puteri supranaturale, capabile de a se metamorfoza, aflate mereu in raport de opozitie. Faptele povestite se petrec pe doua taramuri diferite, acestea comunicand intre ele printr-un spatiu intermediar, ce devine un element cheie pentru fiecare proza narativa.

“Povestea lui Harap-Alb” este considerata o capodopera ce porneste in mod evident de la un model al basmului popular, dar constructia epica este, totodata, articulata ca un Bildungsroman, fiind consemnate intamplari care modeleaza un erou. Dincolo de eterna lupta dintre Bine si Rau, observam ca tema tratata de autor este una morala, referitoare la conditia eroului Harap-Alb care, inainte de a fi imparat, trebuie sa recunoasca si statutul de sluga, tocmai pentru a invata sa-si inteleaga supusii si sa-si exercite in mod responsabil puterea. Titlul neobisnuit al basmului evidentiaza dubla personalitate a protagonistului, reprezentata printr-o identitate reala ( de tanar print) si una aparenta (de sluga a Spanului). Folosind acest antroponim, Creanga individualizeaza un tip uman, detasandu-se de basmul popular, in care eroul ramane un nume generic – Fat-Frumos. In basm, viziunea narativa se caracterizeaza printr-un narator omniscient (avand rolul de instanta demiurgica), obiectiv, naratiunea se face la persoana a III-a, iar focalizarea este zero. La Ion Creanga fantastical este umanizat si localizat. El nu infatiseaza lumi inexistente si personaje neverosimile, el dramatizeaza “realistic” basmul, de aceea “Povestea lui Harap-Alb” este o ilustrare magistrala a genialitatii lui.

Vasile Voiculescu, poet, prozator si dramaturg, reprezentant din perioada interbelica, este autorul unei opere deosebit de originale, “In mijlocul lupilor”. Povestirea este o specie a genului epic, de mici dimensiuni, în care accentul este pus asupra felului in care este relatata intamplarea, nu asupra personajelor cum este in nuvela. Relatare povestirii se face la modul subiectiv, naratiunea fiind la persoana I, iar naratorul fiind personaj, dar si martor. In povestire gasim doua timpuri, un timp al intamplarii, unde trecutul este readus in prim plan si un timp al relatarii, unde povestitorul isi tine discursul.

Din punct de vedere compozitional, opera este alcatuita dintr-un fragment initial si unul final, ceea ce constituie cadrul, în interiorul caruia este inserata o întâmplare. Cadrul este reprezentat de interiorul unei camera, unde un grup de prieteni discuta despre vânatoare, si în componenta carora se afla si naratorul care povesteste o întâmplare petrecuta cu multi ani în urma si care constituie povestirea propriu-zisa. In opera “In mijlocul lupilor” apar o sumedenie de elemente fantastice, cele mai semnificative in acest sens fiind motivele literare: vanatoarea,

magia, omul animal, stramosul totemic. De asemenea, pe langa acestea, multe intamplari sunt desprinse din lumea fabulosului, ce fac povestirea mult mai captivanta.

Ioan Slavici este situat de istoricii literari in randul marilor clasici ai literaturii romane, dupa Eminescu, Creanga si Caragiale. Opera scriitorului reliefeaza in general viziunea realista pe care Slavici o are privitor la viata satului ardelenesc. Se poate spune ca el contribuie semnificativ la progresul literaturii romane in directia oglindirii realiste a vietii sociale. “Moara cu noroc” este o nuvela psihologica inlusa in volumul de debut “Novele din popor”, aparut la Bucuresti in anul 1881. Nuvela este o specie a genului literar epic, in proza, cu un singur fir narativ,dar cu o actiune mai complicata decat a schitei la care participa un numar mare de personaje ce actioneaza intr-un timp mai indelungat si pe un spatiu mai larg. Spre deosebire de povestire, accentul cade asupra personajelor, nu al actiunii. Totusi, actiunea este echilibrata, logica, cronologica, prezentata pe momentele subiectului. Avand in centru un conflict puternic, nuvela “Moara cu noroc” are si o intriga riguros construita si anume decizia lui Ghita de a lua in arenda moara cu noroc.

“Moara cu noroc” este o capodopera a nuvelisticii romanesti, un moment de referinta in evolutia prozei noastre. Slavici este unul din stralucitii reprezentanti ai Realismului obiectiv in litaratura noastra, apartinand de asemena Epocii Marilor Clasici. Tema acestei nuvele o constituie urmarile negative, consecintele nefaste, pe care setea de imbogatire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. Saracia, pretuita de Ioan Slavici in alte nuvele pentru puterea ei miraculoasa de a mentine echilibrul sufletesc al omului, devine la inceputul nuvelei „Moara cu noroc” motiv de puternice framantari, dand lui Ghita un sentiment de inferioritate. Viziunea narativa este reprezentativa, naratorul obiectiv, impersonal, neidentificabil narand la persoana a III-a, iar ca procedeu de combinare a secventelor narative folosindu-se inlantuirea.

Mihail Sadoveanu, “Ceahlăul literaturii române” cum l-a numit Geo Bogza , “Ştefan cel Mare al literaturii române” cum i-a spus G.Călinescu, are o operă monumentală a cărei măreţie constă în densitatea epică şi grandoarea compoziţională. Prin capodopera “Baltagul”, apărut în 1930, Sadoveanu realizează o nouă interpretare a mitului mioritic, versul-motto indicând sursa de inspiraţie: “Stăpâne stăpâne, / Mai cheamă ş-un cane”. Romanul este o specie a genului epic, in proza, de intindere mai mare decat a nuvelei sau a schitei, cu o actiune complexa structurata pe mai multe planuri narative, un numar mare de personaje complex caracterizate. De asemenea, romanul are o structura specifica (volume, capitol, subcapitole), dar si spatiul si timpul sunt bine delimitate.

Actiunea romanului traditional “Baltagul” este densa si dinamica, urmarind drumul Vitoriei Lipan, o taranca din Magura Tarcaului, de la instaurarea treptata si dramatica a convingerii ca sotul ei, Nechifor, a fost ucis, la expeditia pe urmele lui, incheiata cu aflarea adevarului si pedepsirea vinovatilor de crima. Romanul are prezente teme de inspiratie rurala, avand si ca elemente anticipative semnele si superstitiile pe care le aveau oamenii de la munte. Actiunea logica, cronologica, pe momentele subiectului duce la crearea unei lumi coerente si armonioase. Viziunea narativa a romanului “Baltagul ” este reprezentata printr-un narrator omniscient, obiectiv ce nareaza la persoana a III-a, avand focalizare zero, uniperspectivism.

Punct de reper in proza românească interbelică , Liviu Rebreanu , scriitor născut într-o lume robustă de ţărani ardeleni , inseamnă deopotrivă continuitate şi ruptură , tradiţie si inovaţie .În ciuda aparenţei de spirit greoi , masiv , creaţia sa , extrem de variată sub raport tematic şi artistic , rămâne momentul de referinţă , punctul de plecare in orice analiză a prozei româneşti din primele decenii ale secolului XX . Romanul “Ion ” este prima capodopera in creatia lui Rebreanu, ce aduce o imagine noua, autentica, asupra realitatii rurale. Romanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa , de mare intindere , desfasurata pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase si cu o intriga complicata . Aparitia romanului a starnit un adevarat entuziasm in epoca, mai ales ca nimic din creatia nuvelistica de pana atunci nu anunta aceasta evolutie spectaculoasa : “Nimic din ce a publicat inainte nu ne putea face sa prevedem admirabila dezvoltare aunui scriitor , care a inceput si a continuat vreo zece ani , nu numai fara stralucire dar si fara indicatii de viitor ” , afirma Eugen Lovinescu .

La baza romanului realist-obiectiv se afla conceptia despre lume a scriitorului prezentata indirect : lumea este previzibila , cunoscuta , logica. “Ion” are ca tema o monografie a satului ardelean, fiind impartit in doua volume: “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”, care vizeaza atat destinul intelectualului, cat si destinul taranului ardelean. Viziunea narativa este specifica romanului modern obiectiv: narrator impersonal, omniscient, naratiune la persoana a III-a, focalizare zero, uniperspectivism.

Camil Petrescu, dramaturg, prozator, eseist, a fost autorul primului roman modern subiectiv din literature. Stilul lui Camil Petrescu se caracterizaeaza prin clariate, sobrietate, fraza scurta si nervoasa, este artistic si intelectualizant. Preluand ideile moderniste ale lui Lovinescu el alege sa scrie „fara stralucire artistica”, fiind unul dintre promotorii de seama ai anticalofilismului, considerand de asemenea ca intr-o opera literara relatarea subiectului trebuie sa fie precisa si concisa „ca intr-un proces verbal”.

Apartinand perioadei interbelice, romanul “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” se incadreaza in curentul literar Realism. Originalitatea romanului consta in finetea si subtilitatea analitica de factura subiectiva. Memoria involuntara, de natura afectiva, declansata de discutia de la popota, este modalitatea prin care Stefan Gheorghidiu aduce in present experienta erotica, pe care o noteaza in jurnalul de campanile. In acest roman, perspective temporal cat si spatiul sunt subiective, astfel incat actiunea devine fragmentata, lipsita de logica si coerenta. Prin cele doua ipostaze pe care le traieste eroul, romanul “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este un “neintrerupt mars tot mai adanc in constiinta”, dupa cum sustine Perpessicius. Spre deosebire de romanul obiectiv, cel modern subiectiv are un narator personaj, naratiune la persoana I, focalizare interna/externa, pluriperspectivism, bazandu-se in general pe subiectivitate.

In opinia mea, perioada interbelica este cea mai productiva in dezvoltarea prozei romanesti. Astfel, in aceasta perioada romanul romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe. În romanul interbelic se continua inspiratia rurala prin operele lui Mihail Sadoveanu si Liviu Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare si cu modalitati specifice. În perioada interbelica se intensifica dezbaterile cu caracter teoretic în legatura cu romanul. Astfel, Garabet Ibraileanu în studiul “Creatie si analiza” constata existenta a doua principale tipuri de roman: “romanul de creatii”, care prezinta personajele în deosebi prin comportamentul lor si “romanul de analiza”, care este interesat de viata interioara de psihic, romane care au o mare importanta in actuala proza romaneasca.

Patruti Anamaria Andreea

X U

Published in: on Martie 1, 2010 at 1:09 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://ingeniumliteratura.wordpress.com/2010/03/01/evolutia-prozei/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: