Niciodata serile de iarna nu i se parusera mai lungi, mai gata-gata sa nu se mai termine…
Era frig. Mult prea frig…Plapumioara subtire, gaurita de saracie din loc in loc,ii acoperea mainile, piciorusele reci, chiar si ochii larg deschisi in intunericul deloc protector – dar nu reusea sa-l incalzeasca .Si, de data asta, nici macar amintirile legate de ZIUA ACEEA DE CRACIUN, nu-l mai faceau (mai mult…)
Incepand de azi, m-am gandit la o provocare inedita pentru voi. Texte noi, cu o doza mare de ambiguitate (voita) asteapta sa le dezlegati misterul. Sa propuneti secvente care le-ar clarifica sau ar putea oferi o cheie de interpretare. Sa ne provocati la randul vostru scriind texte care ne-ar solicita imaginatia,ne-ar pune mintea pe jar, ne-ar rupe putin de prea banalul „firesc” al lucrurilor cotidiene, obositor de marunte… Prima provocare e ascunsa intr-un….”cufar”!
Ingenium - Cerc de Lectura si Creatie 